July 28, 2015///
In Carpaţii Meridionali, undeva pe latura de vest şi nord-vest a culoarului Rucăr-Bran, încadrat între munţii Bucegi, Leaota, Iezer şi Făgăraşde milioane de ani,ronează masivul Piatra Craiului. Inspirati adanc, contemplaţi, fotografiaţi si lasati-va umiti de frumusetea peisajelor.
Doar de noi depinde dacă vom păstra acest colţ de paradis, pentru ca şi copii noştri sa aibe parte de el.
Caracteristicile unui munte deosebit
Pentru mulţi, masivele muntoase din lanţul Carpaţilor, ce ne străbate ţara, sunt, cumva, extrem de asemănătoare, chiar plictisitoare.
Dar asta este,din nefericire,o ignoranta a celor care spre ruşinea lor nu îşi cunosc si nu îşi apreciază munţii la adevărata valoare.
Vom fii uluiti daca ne vom uita putin spre masivul Piatra Craiului şi ne vom concenta puţin asupra unicitatii particularităţilor şi a comorilor sale.
Cetatea naturală de piatră,cu asternutul verde al pădurilor, este ceva unic între munţii noştri. Peisajul tipic al Pietrei Craiului, imortalizat în mii de fotografii, este caracterizat de creasta sa singuratică, unică în relieful montan al României prin 4 trăsături definitorii: altitudine, lungime, proeminenţă şi unitate.
Dacă studiem detaliat particularităţile masivului, vom descoperi o varietate mare a formelor şi dimensiunilor reliefului rezidual (colţi de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri, hornuri); numărul mare de văi, grohotişuri, arcade naturale întregeşte spectacolul vizual, alături de abrupturi structurale deosebit de spectaculoase. Autorităţile române din perioada interbelică au fost sensibile la frumuseţile acestui munte. Au luat parte la implementarea primei acţiuni concrete de ocrotire încă din anul 1938, când Consiliul de Miniştri al României a hotărât înfiinţarearezervaţiei mixte Piatra Craiului, cu suprafaţa iniţială de 440 hectare, majorată ulterior la 1.459 hectare. Parcul Naţional Piatra Craiului a luat naştere în anul 1971 la iniţiativa inspirată a inimoşilor silviculori din Ocolul Silvic Zărneşti. În anul 1990, suprafaţa Parcului a fost mărită până la 14.800 hectare, cuprinzând porţiuni din judeţele Braşov şi Argeş.
In Carpaţii Meridionali masivul Piatra Craiului este uni. Sa pare ca accidentala sa apariţie, deoarece acest munte consituie cea mai interesanta si spectaculoasa formaţiune calcaroasă şi sinclinală din Meridionali, avand in compunerea sa calcare mezozoice şi conglomerate stratificate pe roca de bază cristalină. Stratificaţia unică şi poziţia majoritar verticală a stratelor de calcar au influenţat decisiv crestele secundare, abrupturile, poliţele şi văile masivului, constituind un peisaj unic între toţi munţii noştri. Densitatea şi mărimea reliefului periglaciar situează Piatra Caiului pe primul loc în rândul masivelor calcaroase din România. Pe scurt, merită reţinut că Piatra Craiuluiprezintă cea mai lungă şi tipică creastă calcaroasă din Carpaţi, lungă de circa 25 kilometri, cea mai mare densitate de văi, cea mai înaltă creastă din Carpaţi, precum şi cea mai mare varietatea a reliefului rezidual.
Din punct de vedere structural morfo-geografic, masivul se divide în trei mari părţi:
-Piatra Craiului Mică, cu altitudinea maximă de 1.816 metri, despărţită de restul masivului prin Şaua Curmăturii.
-Piatra Craiului Mare, cu înăţtimea maximă de 2.237 metri, cuprinsă între Şaua Curmăturii şi Şaua Funduri.
-Pietricica, cu altitudinea de 1.764, care constituie extinderea sudică a masivului până în bazinul Dâmbovicioarei.
Secretele Pietrei Craiului
Dâmboviţa este principalul curs de apă care brăzdează Piatra Craiului cu Dâmbovicioara, cel mai mare afluent al său. În nord găsim apa Bârsei Mari, cu afluenţii săi. De retinut cămasivul Piatra Craiului nu dispune de multe izvoare cu apă permanentă, majoritatea fiind sezoniere şi alimentate exclusiv cu apă din ploi sau topirea zăpezilor. Deci, dacă îl străbateţi, nu uitati sa aveti rezerve de apă din rucsac.
Clima este specifică regiunilor înalte din Carpaţii Meridionali, suferind influenţe considerabile din partea altitudinii, orientării crestei şi reliefului local. Orientarea muntelui de la nord la sud dă naştere unor microclimate diferite. Din acest motiv, versantul estic beneficiază de un climat mai blând, fiind încălzit la maximum în perioada dimineţii. Versantul vestic este mai rece, iar cel sudic prezintă o microclimă mai caldă.
Trebuie să fiţi vigilenti şi la vânturile din zonă, care au o frecvenţă şi intensitate de luat in considerare. În special creasta Pietrei Craiului este expusă permanent acţiunii nemiloase a vînturilor. Direcţia acestora este, predominant, de la nord-vest la sud-est, fenomen care influenţează depunerea zăpezii în coroanele copacilor.
Piatra Craiului este un munte destul de noros, nebulozitatea locală aflandu-se în circa 200 de zile noroase pe an. Este şi ploios, în luna iulie avand cele mai bogate precipitaţii.
Din noiembrie până în aprilie craiul este acoperit de zăpezi, iar zonele cu frevente avalanşe sunt: Valea Mărţoiului, Valea Funduri, Valea Cheii.
Comorile Craiului
Masivul din punct de vedere al biodiversităţii vegetale şi animale, este o comoară care trebuie pastrata cu orice preţ departe de drujbe, poluare de orice fel, drumuri asfaltate, braconieri, bulucul de turişti mitocani şi covorul de plastic, hârtii şi resturi alimentare. Configuraţia orografică, dinamismul versanţilor şi relieful etajat fac ca muntele să prezinte condiţii optime de vegetaţie.
Botaniştii entuziasmaţi vor avea sansa de a admira aici in jur de 1.300 specii de plante, dintre care 150 specii ocrotite. Lichenii prezinta 220 specii, muşchii sunt şi ei prezenţi cu peste 100 de specii. Jnepenişurile ocupă suprafeţe considerabile din versantul nordic şi din cel nord-vestic, avand in compania lor si merişor, afin sau bujor de munte. Pajiştile alpine sunt in mare parte acoperitede păiuş roşu, trăstioară, margarete şi ciuboţica-cucului. Vegetaţia din zona stâncoasă este impodobita de floarea-de-colţ, arginţica, mălaiul-cucului, macii de munte, ghinţura albastră.
La altitudinea medie de 1.200 metri intre Valea Crăpăturii şi Padina lui Călineţ, se remarcă prezenţa a numeroase pâlcuri de tisă, arbore declarat Monument al Naturii şi specie ocrotită în România. În zona pădurilor propriu-zise, găsim etajul montan mijlociu, cu păduri de amestec din fag, brad, paltin, molid şi ulm de munte. Etajul montan superior prezintă molidişuri pure, care se întâlnesc până la altitudinea de 1.759 metri. Aceste molidişuri de limită, care cresc pe versanţii calcaroşi abrupţi, sunt arborete naturale care nu au fost niciodată exploatate de om, fiind unice în România. Din fericire, datorită condiţiilor naturale specifice, sunt foarte greu accesibile, fapt care le-a salvat de lăcomia drujbelor. În aceşti munţi au fost catalogate 30 de tipuri de pădure în cadrul habitatelor forestiere
Fauna Pietrei Craiului nu isi are inca dezvaluite toate secretele.
Nevertebratele sunt bine reprezentate, aici întâlnindu-se două specii endemice de paianjeni, Nesticus constantinescui, respectiv acarianul Rhagidia carpatica. “Fluturimea” muntelui este reprezentată cu onoare de peste 200 de specii, dintre care Erebia pronoe trăieşte doar în Piatra Craiului şi Bucegi. Dintre amfibieni şi reptile, se gasesc viperele, şerpii de casă, guşterul şi alte specii de şopârle. Fauna de amfibieni a zonei este reprezentata de broasca roşie de munte, buhaiul de baltă, salamandra şi alte două specii de tritoni reprezintă .
Avifauna cuprinde un număr de cca. 110 specii de zburătoare, între care 50 de specii care trăiesc pe munte sunt ocrotite prin Convenţia de la Berna. Cele mai impozante reprezentante sunt acvilele de munte, care au fost observate sporadic aici, dar nu s-a descoperit, până în prezent, nicio pereche clocitoare. Se mai pot vedea si corbi, ulii şorecari, ulii porumbari, cocoşi de munte, ierunci, şoimi călători sau vinderei. Alte păsări importante sunt buha mare, fluturaşul de stâncă, brumăriţa, drepneaua, lăstunul, ciocănitoarea neagră şi diferite specii de paseriforme.
În peşterile, scorburile şi văgăunile din Crai îşi găsesc adăpost 21 specii de lilieci.
Lupii, urşii, râşii, vulpile, jderii, bursucii, cerbii, mistreţii, şi caprele negre reprezinta principali mamiferi mijlocii şi mari.
Floarea Craiului şi alte minuni ale Naturii
Garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) este cea mai valoroasă reprezentanta a plantelor de aici, precum şi simbolul viu al Parcului Naţional Piatra Craiului. Aveti respect pt aceste plante, admiraţi-le şi ocrotiţi-le. Este singura plantă care creşte doar în România, mai precis aici, pe culmile Craiului fiind un motiv in plus de mandrie. Este unică şi deosebită, un endemism perfect.
Abia în anul 1853, a fost descoperită, cînd botaniştii saşi Kotschy şi Schot au descris-o ştiinţific în premieră. Numele său in latina, Dianthus callizonus, inseamna “garofiţa cu prea frumoase brâuri”. Din punct de vedere sistematic, planta este o specie izolată, fără “rude” apropiate în Europa, botaniştii considerând că întruneşte caracteristici ale grupurilor Alpini şi Glauci din cadrul genului. Această plantă unică, purtând flori deosebite, este o specie relictă, supravietuitoare a ultimelor glaciaţiuni, care a evoluat izolat pe creasta Pietrei Craiului. Creşte doar pe stâncăriile înierbate şi însorite din zona alpină inferioară sau la limita superioară a pajiştilor alpine.
Printre minunile naturale cu o frumusete deosebita, se numără Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Brusturelui, Avenul Vlăduşca, Prăpăstiile Zărneştiului, Zaplazul, Turnurile Dianei, Degetul lui Călineţ, Acul Crăpăturii si Creasta Dinţată.
Doar două sate există in interiorul graniţelor parcurilor, Măgura şi Peştera.
Muntele ne oferă un total de 33 trasee turistice, care acoperă toate gradele de dificultate, dintre care 21 sunt trasee turistice principale, iar 7 sunt destinate doar pentru alpiniştii experimentaţi.