Manastirea Dealu este o manastire de calugarite afla pe un deal in apropierea orasului Targoviste. Drumul de acces este o panta cu inclinatii ce serpuieste pana in varful dealului pe ultimii 2 km pana la manastire.
Printre monumentele de seama ale patriei noastre, la loc de cinste se afla si biserica Manastirii Dealu – impreuna cu intregul ansamblu arhitectural restaurat cu mai bine de cincizeci de ani in urma. Ea imbogateste patrimoniul cultural romanesc, numarandu-se printre cele mai vechi ctitorii domnesti, suferind putine modificari de-a lungul timpului, desi nu a fost crutata de vremurile vitrege ce au afectat tara Romaneasca.
Prima biserica dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-lea sau inceputul secolului al XV-lea, din timpul lui Mircea cel Batran. Pe locul ei domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) a construit o prea mareata biserica din caramida placata cu piatra si impodobita in chip deosebit.
Ea avea sa fie luata ca exemplu de catre urmasul lui Radu, Neagoe Basarab (1512-1521), atunci cand a ridicat biserica episcopala din Curtea de Arges. Numai ca sobrietatea clasica a vocabularului decorativ intalnit la Dealu avea sa fie abandonata in favoarea unei incarcaturi de tip baroc – dar care a incantat in chip deosebit pe contemporanii lui Neagoe si pe urmasi deopotriva.
Acesta a fost unul dintre motivele pentru care biserica Manastirii Dealu, comparativ cu cea a Manastirii Argesului sau a altor ctitorii, s-a bucurat de mai putina publicitate si este mai putin cunoscuta. Dar, in toate studiile consacrate, este subliniata importanta acestui locas de rugaciune, puternic centru de arta si de cultura, care a jucat un rol de seama pe scena istoriei tarii Romanesti, dovedindu-se demna de atributul de ctitorie domneasca.
Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Țara Românească. Edificiul, dispus pe un plan triconc de tip Vodița II, are proporții zvelte; el măsoară 8 metri lățime și 21,20 metri lungime la o înălțime de 24 metri (fără acoperiș)[5]. Pe lângă tradiționala turlă pe naos apar aici pentru prima oară două turle pe traveea de răsărit a pronaosului prelungit. Ele evidențiază funcția sepulcrală a acestui corp arhitectonic. Această inovație va fi preluată de bisericile de la Tutana, Brebu și Gura Motrului.
Fațadele sunt în întregime placate cu piatră fățuită și decorate în două registre cu arcaturi de ciubuce. Acest sistem de decorare în două registre separate de un brâu median va caracteriza monumentele de cărămidă ridicate în cursul secolului al XVI-lea în Țara Românească. În decorul turlelor și cel al fațadei vestice se întâlnesc și ornamente caucaziene, care se vor regăsi mai târziu, cu mai mare densitate, pe fațadele bisericii episcopale de la Curtea de Argeș.
Pictura care a fost initial in interior, o opera ce data din anul 1515 fiind realizata de mesterul Dobromir din Targoviste si de colaboratorii acestuia Jitian si Stanciu nu s-a putut pastra. In anul 1985 biserica a fost pictata din nou de arhimandritul Sofian Boghiu. In pronaosul bisericii se afla mormantul Radu cel Mare si racla cu capul lui Mihai Viteazul. Sarcofagele din marmura ale acestor voievozi au fost realizate de Frederic Stork intre 1812 si 1913.